LIMSwiki
Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.
Titlul de notar public a reapărut în România la câțiva ani după prăbușirea dictaturii comuniste. În timpul dictaturii comuniste (1948-1989 d.C.), notarul era funcționar într-un Notariat de Stat.
Din punct de vedere istoric, instituția notariatului public a apărut, în domeniul practicii diplomatice de natură neolatină, în sudul și sud-estul Europei, drept o consecință/un produs al culturilor scrise romane și bizantine.
În vechea organizare administrativă a României (dinainte de comunism) era și un funcționar public în comune, exercitând de obicei atribuții de secretar comunal.
În secolul XXI au apărut mai multe asociații și organizații internaționale menite să-i unească pe notari. Printre acestea una dintre cele mai mari este Uniunea Internațională a Notariatului Latin, cu sediul la Buenos Aires (atât notari din România, cât și din Republica Moldova, fac parte din aceasta).
Etimologie
Termenul românesc de notar provine din franțuzescul notaire și din nemțescul Notar, ce, la rândul lor, provin din latinescul notarius. Este posibilă și etimologia directă din latina cultă, folosită în cancelarii: notarius.
Organizare
- http://www.uniuneanotarilor.ro/ – site-ul oficial al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România
- http://www.institutulnotarial.ro/site/ – site-ul oficial al Institutului Notarial Român
- https://cnm.md/ – site-ul oficial al Camerei Notariale din Republica Moldova (CNM)
- http://notariat-moldova.md/ro/ – alt site al CNM-ului
Regim juridic
Notarii, ca funcționari publici care necesită o autorizație din partea statului pentru a-și îndeplini datoriile, au fost subiecții unei controverse de natură juridică în ceea ce privește capacitatea lor de a lua mită. În jurisprudență există opinii de ambele părți, reflectate în legislațiile diverselor sisteme de drept. În cel român, de exemplu, s-au adoptat prin intermediul Noului Cod penal norme prin care actele de corupție venite din partea funcționarilor (și deci, și a notarilor), sunt într-adevăr incriminate în anumite circumstanțe.[1]
Note
- ^ Duvac, p. 34
Bibliografie
- Duvac, C.; Drept penal român, Vol. I, Editura Hamangiu, București, 2021;
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étimologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
- Tonk Sándor, Instituția notarilor publici medievali în Transilvania, în "Studia Notarialia Hungarica Tom.XXVI", Budapesta, 2018, p.84.
