LIMSwiki
Lingvistica[1] este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional. Un lingvist este o persoană care se angajează în acest studiu.
Etimologie
Termenul românesc lingvistică este împrumutat din franceză linguistique[2], care la rândul său a fost împrumutat din limba germană[3] Linguistik. Termenul german este un derivat al cuvântului lingua, din limba latină.
Istoricul lingvisticii
Primele reflecții lingvistice apar la hinduși acum peste 2500 de ani. Cel mai important gramatician hindus este Pāṇini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate și finețe algebrică, cu numele Aștadhyayii („Cele opt cărți”).[necesită citare] Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni care l-au precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiție orală a gramaticii hinduse înainte de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Pāṇini numește cele cinci categorii de sunete după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) și împarte fonemele limbii sanscrite după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă, care a ajuns la aceleași rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.
În Europa, găsim mărturii ale reflecțiilor asupra limbajului încă din Antichitate, cu filosofi precum Platon. Totuși a trebuit să se aștepte secolul al XX-lea, pentru a se degaja o abordare științifică a faptelor de limbă. Ferdinand de Saussure a contribuit mult la descrierea limbajului și a limbilor, îndeosebi prin influentul său Cours de linguistique générale (1916) care a devenit clasic în acest domeniu[4][5] și a impus concepția structurală a limbajului, care domină, în mare măsură, lingvistica contemporană în ciuda conflictelor școlilor.[6] André Martinet a contribuit și el la această disciplină cu lucrarea sa Éléments de linguistique générale prezentând diverse fapte de limbă. Se poate cita și Noam Chomsky, care a pus bazele lingvisticii generative, care este un model printre altele.
Domenii ale lingvisticii teoretice
Lingvistica teoretică este adesea împărțită în domenii separate și mai mult sau mai puțin independente, care corespund diferitelor niveluri de analiză ale semnalului lingvistic:
- fonetica: studiază sunetele sau fonele produse de aparatul fonator uman;
- fonologia: studiază sunetele sau fonemele unei limbi date;
- morfologia: studiază tipurile și forma lemelor/monemelor;
- sintaxa: studiază combinarea monemelor pentru a forma enunțuri sau fraze;
- semantica: studiază sensul lemelor, frazelor și enunțurilor;
- stilistica: studiază stilul unui enunț literar sau nu (stilul constituie o abatere de la un standard?);
- pragmatica: studiază utilizarea (literală, figurată sau alta) a enunțurilor în actele enunțării ;
- coerența: studiul factorilor de coerență în tratamentul limbajului natural.
Curente lingvistice
- Curentul comparatist (Franz Bopp, Jacob Grimm, Rasmus Christian Rask, Wilhelm von Humboldt etc.)
- Curentul naturalist (August Schleicher, Max Müller, Alexandru Lambrior)
- Curentul psihologist (Heymann Steinthal, Aleksandr Potebnya)
- Curentul neogramatic (Karl Brugmann, Hermann Osthoff, Hermann Paul)
- Curentul idealist (Hugo Schuchardt, Karl Vossler)
- Curentul neolingvistic (Matteo Bartoli, Giulio Bertoni)
- Curentul sociologic (funcțional) (Ferdinand de Saussure, Charles Bally, Albert Sechehaye, Henri Frei)
- Curentul structuralist (Antoine Meillet, Roman Jakobson, Jan Niecisław Baudouin de Courtenay, Louis Hjelmslev, Emanuel Vasiliu)
- Curentul etnolingvistic (Edward Sapir)
- Curentul semanticist (Rudolf Carnap, Chase Stuart)
- Curentul latinist (curent în lingvistica română: Timotei Cipariu, Aron Pumnul, George Barițiu, August Treboniu Laurian, Ion C. Massim)
- Curentul istorico-popular (curent în lingvistica română: Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu)
Note
- ^ Rar, se folosește și termenul sinonim, glotologie, care provine din limba italiană: glottologia
- ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române.
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique, p. 414.
- ^ L'actualité du saussurrisme. Algirdas Julien Greimas à l'occasion du Format:40e de la publication du Cours de linguistique générale (texte paru dans Le Français moderne, 1956, Nr. 24, p. 191-203).
- ^ Gabriel Bergounioux, Cours de linguistique générale, Ferdinand de Saussure, Encyclopædia Universalis.
- ^ Jean-Pierre Cometti, Paul Ricœur, « Langage philosophies du », Encyclopædia Universalis, consulté le 20 noiembrie 2014.
Bibliografie
- Ferdinand de Saussure, Cours de linguistique générale, (1916), reeditare, 1995 Payot. ISBN 978-2-228-88942-1.
- Georges Mounin, Istoria lingvisticii, Ed. Paideia, Seria ISTORII, 1999, 368 pagini. ISBN 973-9368-59-X
- André Martinet, Éléments de linguistique générale, 4e édition, Armand Colin, 1996. ISBN 978-2-200-26573-1.
- Noam Chomsky, (1972). Studies on Semantics in Generative Grammar; (1975) Questions de sémantique, Paris, Seuil;
- Alexandru Graur (coord.), Introducere în lingvistică, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Științifică, București, 1972.
- Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, 1980
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
Vezi și
