LIMSwiki

Provincia Hunan
湖南省
Húnán Shěng
Abreviere: 湘 (Pinyin: Xiāng)
湖南省
—  provincie  —

Map
Provincia Hunan
湖南省
Húnán Shěng
Abreviere: 湘 (Pinyin: Xiāng)
(China)
Poziția geografică în Republica Populară Chineză
Coordonate: 27°24′N 111°48′E ({{PAGENAME}}) / 27.4°N 111.8°E

ȚarăuChina China

ReședințăChangsha

Guvernare
 - GuvernatorMao Weiming[*][[Mao Weiming (Chinese male politician)|​]] (PCC, noiembrie 2020)

Suprafață
 - Total210.800 km²

Populație (2004)
 - Total66.980.000 locuitori
 - Densitate316 loc./km²

Fus orarUTC+8

Localități înfrățite
 - Prefectura ShigaJaponia
 - Prefectura SagaJaponia
 - Prefectura TokushimaJaponia
ISO 3166-2CN-43

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata

Poziția regiunii Provincia Hunan 湖南省 Húnán Shěng Abreviere: 湘 (Pinyin: Xiāng)
Poziția regiunii Provincia Hunan
湖南省
Húnán Shěng
Abreviere: 湘 (Pinyin: Xiāng)
Poziția regiunii Provincia Hunan
湖南省
Húnán Shěng
Abreviere: 湘 (Pinyin: Xiāng)

Hunan este o provincie în sudul China centrale. Este situată la sud de fluviul Yangtze se învecinează cu provinciile Guizhou și Hubei, Jiangxi și Guangdong cu municipalitatea Chongqing și cu regiunea autonomă Guangxi.

Istorie

A făcut parte din regatul lui Chu în secolul al III-lea î.Hr., a trecut în stapânirea dinastiei Qin și a fost integrată Imperiului Chinez, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr. - 220). Împreună cu o parte din actuala Hubei, a fost provincie până spre mijlocul secolului al XVII-lea. În 1852 a fost invadată de rebelii Taiping, iar în 1934, Mao a pornit în Marșul cel Lung din Hunan. A fost scena unor violente confruntări în Războiul chino-japonez. A devenit parte a Chinei comuniste în 1949.[1].

Geografie

Hunan este, în mare parte, o regiune muntoasă. Aici se află Muntele Heng, unul dintre munții sacri din China[1].

Orașe

Economie

Economia provinciei se bazează mai ales pe agricultură. Este una dintre zonele cu cea mai mare producție de orez din China[1].

Referințe

  1. ^ a b c Dicționar Enciclopedic Britannica, Ed. De AGOSTINI HELLAS SRL, pag. 1340, ISBN 978-960-416-751-7