Type a search term to find related articles by LIMS subject matter experts gathered from the most trusted and dynamic collaboration tools in the laboratory informatics industry.
| Zorro | |
| Apariții | |
|---|---|
| Creat de | Johnston McCulley[*]  |
| Jucat de | Douglas Fairbanks Guy Williams[*] Alain Delon Anthony Hopkins Antonio Banderas Tyrone Power Duncan Regehr[*] George Hamilton Frank Langella Henry Darrow[*] Richard Gutierrez[*] Pierre Brice Sean Flynn[*] Gordon Scott Rodolfo de Anda[*] Miguel Bernardeau[*] Jean Dujardin |
| Apariții în | Blestemul lui Capistrano[*] Zorro stories[*] |
| Profil | |
| Sexul | bărbat[*] |
| Ocupație | socialite[*] spadasin[*] activist pentru drepturile omului haiduc[*] vigilante[*] |
| Relații | |
| Părinți | Alejandro de la Vega[*] |
| Copii | Elena de la Vega[*] |
Modifică date /  | |
Zorro (Señor Zorro) este un personaj fictiv, apărut pentru prima dată în romanul Blestemul lui Capistrano, scris de scriitorul american Johnston McCulley(d). Cartea a fost lansată în revista "All-story weekly" în 1919. Personajul Zorro (care, în limba spaniolă, înseamnă Vulpe) este un erou mascat din perioada dominației mexicane a Alta Californiei(d). Numele real al lui Zorro ar fi Don Diego Vega, iar, mai târziu, numele a suferit o mică modificare, Don Diego de la Vega. El este un spadasin spaniol desăvârșit, care luptă pentru a scăpa poporul Californio (populația hispanofonă din California de Sus), oameni de rând și populația de baștină din California de sub tirania guvernatorului spaniol, dar și a altor mișei.
Zorro (vulpe) a căpătat această poreclă datorită istețimii lui, a capacității de a scăpa de sub nasul autorităților corupte și a le ridiculiza continuu. Rolul lui Zorro a fost jucat în filme, pe rând, de: Douglas Fairbanks, Tyrone Power, Alain Delon, Antonio Banderas și Christian Meier.
După succesul obținut cu filmul Semnul lui Zorro (1920), avându-l ca protagonist pe Douglas Fairbanks, romanul a fost publicat din nou de către editura americană Grosset & Dunlap, sub noul titlu: “Semnul lui Zorro”. [1]
A mai apărut și o nouă serie, numită Don Q, fiul lui Zorro în 1925, prezentând pe fiul adult al lui Zorro, Don Cesar.
Personajul reprezintă una dintre cele mai vechi versiuni al supereroului cărților de benzi desenate americane. A fost un personaj bogat, cu o identitate secretă, care se apără purtând masca la ochi și care se zbate pentru binele oamenilor de rând cu capacitățile superioare de luptă. Are, de asemenea, un animal-simbol (deși doar hispanofonii l-ar înțelege: Zorro = vulpe), deși nu este niciodată prezentat ca emblemă. De fapt, Zorro a fost adaptat pentru reviste de benzi desenate și desene animate. Cel mai renumit personaj care a fost inspirat de personajul lui Zorro este Batman, creat de Bob Kane în 1930 (chiar în cadrul istoriei lui Batman). Bruce Wayne, eroul principal, este inspirat de Zorro, părinții lui fiind omorâți în timp ce el, copil fiind, se uita la filmul Semnul lui Zorro.
Zorro a avut un succes foarte mare, fiind eroul principal a numeroase filme. În afară de filmul original Semnul lui Zorro (1920), au mai apărut:
Notă: Neoficial înseamnă că nu e băgat în lista oficială de filme de la "zorro.com". [3]
Poveștile în original au fost tipărite ca reviste de literatură de consum din anii 1910 până pe la 1950. Majoritatea lor au rămas nepublicate sub formă de carte decât târziu, când s-a decis să fie prezentată seria de ediții colectate Zorro: The Complete Pulp Adventures, publicată în 2016 și 2017.
În romanul The Curse of Capistrano, Señor-ul Zorro devine un proscris în vechiul cartier El Pueblo de Nuestra Señora, la Reina de los Ángeles din orașul Los Angeles din California, "pentru a răzbuna pe cei neajutorați, a-i pedepsi pe politicienii cruzi, a-i ajuta pe cei oprimați", devenind astfel "Blestemul de la Capistrano". Romanul descrie pe larg și pe Don Diego Vega și pe Zorro, cititorul aflând de-abia la sfârșitul cărții că ei sunt unul și același om. În poveste, Diego și Zorro îi fac curte Lolitei Pulido, o femeie de viță nobilă sărăcită. Pe când Lolita e neimpresionată de Diego, care se preface că e un filfizon lipsit de empatie, se simte atrasă de Zorro cel năvalnic. Răufăcătorul principal e căpitanul Ramon, care e și el interesat de Lolita. Alte personaje sunt: sergentul Pedro Gonzales, dușmanul lui Zorro, dar amicul lui Diego; Bernardo, slujitorul surdo-mut al lui Diego; călugărul Felipe, aliatul lui; Don Alejandro Vega, tatăl lui, cel mai bogat latifundiar din California, care e și văduv; Don Carlos Pulido și nevasta lui, Doña Catalina, părinții Lolitei; și un grup de nobili (caballeros) care, inițial, vor capul lui Zorro, dar, mai încolo, acceptă să lupte de partea lui.
În poveștile ulterioare, McCulley introduce alte personaje, ca pirați și precolumbieni, unii din ei știind identitatea ascunsă a lui Zorro.
Tot în scrierile de mai târziu ale lui McCulley, numele de familie a lui Diego se schimbă în "de la Vega". De fapt, scriitorul a fost tare neconsecvent. Prima serie de reviste a lui s-a terminat cu moartea răufăcătorului și Diego ieșind la iveală ca Zorro. Dar în seria următoare, răufăcătorul e in viață și eroul principal încă își ține secretă dubla identitate.
Mai multe lucrări despre Zorro au dezvoltat din isprăvile lui. Mai multe din reviste îl prezintă pe erou ca personaj mai tânăr, care ia pe umeri pelerina lui Zorro.
Poveștile lui McCulley se derulează în era Californiei spaniole (1769–1821) [4] și, chiar dacă nu se știu precis anii, existența cartierului din orașul Los Angeles semnalează că poveștile nu pot avea loc înainte de 1781, anul întemeierii. Unele adaptări mai recente de la cinematografie ale poveștii lui Zorro îl pun în epoca târzie a Californiei mexicane (1821–1848).
Uniforma lui Zorro este un costum negru, format dintr-o tunică lungă, o pălărie neagră, denumiă sombrero cordobés, și o mască care îi acoperea ochii și fruntea. Arma lui favorită este sabia (mai precis, rapiera), cu care adeseori lăsa semnul lui distinctiv: un "Z" larg la nivelul pieptului, rupând cu vârful sabiei hainele inamicilor umiliți, dar și zgâriind obiecte, pentru "a-și iscăli munca". Mai recurge la alte arme, între care un bici și un revolver.
Vulpea niciodată nu e arătată ca simbol al lui Zorro. E folosită ca metaforă a puterii de voință a personajului, așa cum sunt redate versurile: "Zorro, 'the Fox', so cunning and free..." (Zorro, "Vulpoiul", așa de viclean și de slobod...) de la melodia de introducere a serialului TV din partea Disney.
Statura lui vitejească constă stând pe calul lui, Tornado, de obicei salutând ba cu mâna, ba cu sabia în vânt. Sigla firmei "Zorro Productions, Inc." se folosește de imaginea lui Zorro călare, având sabia scoasă afară.
Zorro e foarte inteligent și poate nu doar să ticluiască strategii complexe, pregătite înainte de a intra pe câmpul de luptă, ci și să improvizeze planuri în clipe primejdioase și de luptă. Nu folosește niciodată forța brută și, de cele mai multe ori, folosește umorul și tachinarea psihologică pentru a-și irita adversarii, făcându-i să-și piardă detașarea emoțională și să-i facă prea dornici de răzbunare, în loc să-și coordoneze acțiunile în luptă.
Pe lângă că are abilități tactice excepționale, el e specializat în infiltrarea de structuri sau teritorii inamice puternic păzite, în spionaj și în dispozitive explozive improvizate. Abilitatea sa tactică, ca și dexteritatea sa calculată și precisă, i-au permis lui Zorro să folosească două arme-cheie, sabia și biciul, ca extensii a mâinii sale dominante. El e, de asemenea, expert în arme și maestru al evadării și al camuflajului. De asemenea, e bun la descifrarea a multor limbi, atât vorbite, cât și scrise.
Zorro e un atlet și acrobat agil, care își folosește biciul ca accesoriu de gimnastică pentru a trece prin golurile dintre acoperișurile orașului și e foarte capabil să aterizeze de la înălțimi mari. Deși e maestru spadasin și trăgător, el și-a demonstrat de mai multe ori priceperea în lupta corp la corp împotriva mai multor adversari, prin tehnica bine exersată. Inteligența ascuțită, ca de vulpe, și o putere acută de observație sunt două abilități principale care îi permit lui Zorro să ia prin surprindere, pentru a-i învinge, pe inamicii de mare renume.
În unele versiuni, Zorro ține un pumnal de dimensiuni medii, înfipt în cizma stângă, pentru situații de urgență. Și-a folosit pelerina ca jaluză, covoraș și unealtă de dezarmare. Cizmele lui Zorro sunt, de asemenea, uneori cântărite, la fel ca pălăria lui, pe care o aruncă, în stil Frisbee, ca avertisment eficient pentru inamici. Dar, de cele mai multe ori, el folosește batjocura psihologică, pentru a-și face adversarii prea supărați pentru a se descurca în luptă.
Zorro este un călăreț priceput. Numele calului său negru a variat de-a lungul anilor. În The Curse of Capistrano, a fost nenumit. În serialul de televiziune Zorro de la Disney, calul primește numele Tornado, care a fost păstrat în multe adaptări ulterioare. În majoritatea versiunilor, Zorro îl ține pe Tornado într-o peșteră secretă, conectată la hacienda sa printr-un sistem de pasaje și tuneluri secrete.
Ideea lui McCulley despre o trupă de bărbați care îl ajută pe Zorro este adesea absent din alte versiuni ale personajului. O excepție o vedem la Zorro's Fighting Legion (1939), cu Reed Hadley în rolul lui Diego. În versiunea lui Douglas Fairbanks, el are și o bandă de mascați care îl ajută. În poveștile lui McCulley, Zorro a fost ajutat de Bernardo, un servitor surdo-mut. În serialul de televiziune Zorro de la Disney, Bernardo nu e surd, ci se preface că e așa și acționează ca agent secret al lui Zorro. El e un ajutor capabil și de neprețuit pentru Zorro, purtând uneori masca pentru a întări farsa stăpânului său. Serialul de televiziune Zorro 1990 de la Family Channel îl înlocuiește pe Bernardo cu un adolescent, pe nume Felipe, interpretat de Juan Diego Botto, care are aceeași dizabilitate și manifestă aceeași prefăcătorie.
În The Curse of Capistrano, Diego e descris ca fiind „un tânăr just, de origine sănătoasă, în vârstă de 24 de ani, neavând interes pentru lucrurile cu adevărat importante ale vieții, în timp ce stătea lângă Drumul Regal". Se mai spune că „Don Diego nu era ca ceilalți tineri viguroși ai vremurilor. Rareori își lua cu sine sabia, cu excepția vreunei chestiuni de stil și de îmbrăcăminte. Era al naibii de politicos cu toate femeile și n-a făcut curte nimănui... Cei care l-au cunoscut cel mai bine pe Don Diego au declarat că căscă de 100 ori pe zi." Deși mândru, potrivit statutului său social (și aparent nepăsător de clasele inferioare), el evită acțiunea, purtând rar cu el sabia. Aceasta e, desigur, o amăgire. La sfârșitul romanului, Diego explică că și-a planificat dubla identitate încă de la vârsta de cincisprezece ani:
- „Totul a început acum zece ani, când eram doar un băiat de cincisprezece ani”, a spus el. "Am auzit povești despre persecuții. Mi-am văzut prietenii, frailes, sâcâiți și jefuiți. Am văzut soldați bătând un bătrân băștinaș care mi-era prieten. Și apoi, m-am decis să intru în acest joc.
- „Știam c-ar fi un joc dificil de jucat. Așa că m-am prefăcut că am puțin interes pentru viață, pentru ca oamenii să nu leagă niciodată numele meu de cel al tâlharului la care mă așteptam să devin. În secret, am practicat călărie și am învățat cum a mânui o sabie—"
- "Pe toți sfinții, a făcut-o, mârâi sergentul Gonzales."
- „O jumătate din mine era apaticul Don Diego pe care îl cunoașteți cu toții, iar cealaltă jumătate era Blestemul de la Capistrano pe care speram să fiu, cândva. Și atunci a sosit timpul și a început munca mea”.
- „E un lucru ciudat de explicat, señores. Din momentul în care mi-am îmbrăcat mantia și mi-am pus masca, partea mea cu Don Diego a dispărut. Trupul mi s-a îndreptat, sânge nou părea să-mi curgă prin vene, vocea mea a devenit puternică și fermă, m-am înflăcărat ! Și din momentul în care mi-am scos mantia și masca, am fost din nou apaticul Don Diego. Nu vi se pare ciudat ?"
Această parte a poveștii de fundal a fost schimbată în filmul din 1920, The Mark of Zorro: Diego s-a întors recent din Spania, la începutul filmului, iar Zorro i-a spus mai târziu Lolitei că a învățat măiestria mânuirii sabiei în Spania. Continuarea din 1925, Don Q, Son of Zorro, extinde acest concept, spunând că: „Deși casa lui De Vegas se află demult pe pământul Californiei, fiul cel mare al fiecărei noi generații se întoarce în Spania pentru o perioadă de călătorie și studiu." Filmul din 1940, The Mark of Zorro, păstrează ideea că Diego învață măiestria sabiei în Spania și adaugă o alta, că el a fost chemat pe neașteptate acasă de tatăl său, Don Alejandro, când California a căzut pe mâna unui dictator groaznic. Ambele idei ar fi apoi incluse în reluarea poveștii de fundal a personajului.
Portretul lui McCulley a personalității lui Diego, cu modificări minore, e păstrat în cea mai mare parte a universului Zorro.
O excepție importantă de la această portretizare este la Zorro de la Disney (1957–59), unde Diego, în ciuda faptului că a folosit impresia falsă originală la începutul seriei, devine în schimb un luptător zelos și plin de compasiune pentru dreptate și pur și simplu se preface drept „cel mai inept spadasin din toată California". În această emisiune, toată lumea știe că lui Diego i-ar plăcea să-l imite pe Zorro, dar consideră că nu are priceperea.
"Zorro 1990" de la Family Channel (1990–1993) duce acest concept mai departe. În timp ce Diego se preface a fi inept cu sabia, restul impresiei falsă a sa exagerează, de fapt, interesele lui adevărate. Diego e, în realitate, bine versat și interesat de artă, poezie, literatură și știință. Șiretlicul lui e să creeze impresia că e interesat doar de aceste lucruri și că nu-i pasă de scrimă sau de acțiune. Zorro are, de asemenea, un laborator bine echipat în peștera sa ascunsă, în această versiune a poveștii.
|access-date=, |date= (ajutor)
|access-date= (ajutor)
|access-date= (ajutor)
|access-date= (ajutor)
Materiale media legate de Zorro la Wikimedia Commons
| |||||||||||||||||||||||||
LIMS forum content by LIMS forum members is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License. Based on a work at www.limsforum.com.
