Search for LIMS content across all our Wiki Knowledge Bases.
Type a search term to find related articles by LIMS subject matter experts gathered from the most trusted and dynamic collaboration tools in the laboratory informatics industry.
Pierre Lemaitre și-a petrecut copilăria la Aubervilliers și Drancy, localități de la periferia Parisului. Părinții lui erau funcționari de condiție modestă, dar care citeau mult[5], și fiul lor de asemenea a fost de timpuriu pasionat de literatură[6]. Părinții aveau vederi politice de stânga, ca mai târziu și fiul lor[7].
A început și să scrie romane, dar ezita să le trimită editurilor. Unul scris în 1985 l-a publicat numai în 2012, cu titlul Le Serpent majuscule (literal „Șarpele majuscul”)[9]. Prima carte i-a apărut abia când avea 55 de ani, în 2006, romanul polițist Travail soigné[10], după ce acesta a fost refuzat de 22 de edituri, dintre care una s-a răzgândit mai târziu și l-a publicat[8], distins în același an cu Premiul pentru primul roman al Festivalului romanului polițist de la Cognac(d)[6].
În 2013, primul său roman care nu este polițist, Au revoir là-haut[11] a fost distins cu Premiul Goncourt.
Pierre Lemaitre a colaborat sistematic la revista Le Magazine littéraire(d) până în 2017, cu rubrica Classiques et Compagnie. Este membru a Société des gens le lettres(d) (Societatea Literaților), al cărei administrator a fost între 2011 și 2013[12].
Scriitorul este sensibil la problemele sociale. Astfel, activează ca benevol la Secours populaire français(d) (Ajutorul Popular Francez)[13]. De asemenea, susține activitatea organizației Observatoire international des prisons (Observatorul Internațional al Închisorilor), de exemplu colaborând la volumul colectiv Passés par la case prison (Trecuți prin închisoare)[14].
În articole de presă, Pierre Lemaitre se pronunță în diverse probleme politice și de societate. De pildă a criticat angajarea, în opinia sa insuficientă, a Ministerului Educației Naționale în chestiunea copiilor cu tulburări ale învățării[15].
Scriitorul a locuit o vreme la Fontvieille, în apropiere de Arles, iar din 2023, în apropiere de Périgueux[16]. Este căsătorit a doua oară, și soția lui este primul cititor și critic al manuscriselor sale[8]. Hobby-ul lui este maratonul. De exemplu cursa dintre Paris și Rouen a câștigat-o în 2019[17].
Opera
Pierre Lemaitre a publicat mai ales romane. Patru dintre ele sunt romane polițiste, în același timp și thrillere, care constituie o serie cu comisarul Verhœven[18]:
Din 2013, Pierre Lemaitre a trecut la scrierea unor romane sociale și psihologice, inspirate și din fapte reale, dar cu elemente de suspans ca în cele polițiste și în thrillere.
Aproape toate costituie două serii a căror acțiune se desfășoară în perioade relativ extinse din secolul al XX-lea.
Prima este trilogiaLes Enfants du désastre (lit. „Copiii dezastrului”):
Au revoir là-haut (2013)[18] are drept fond Franța în degringoladă de după Primul Război Mondial, cu veteranii ei anonimi dați uitării și condamnați la mizerie. Personajele principale sunt doi veterani dintre care un artist cu fața desfigurată. Ca să se răzbune pe declanșarea războiului care a provocat atâta moarte și suferință, acesta are ideea unei mari escrocherii: încasează de la multe localități avansul pentru monumente ale eroilor pe care le desenează artistul, dar care nu vor fi construite niciodată[24].
Couleurs de l'incendie (2018)[18][25] continuă trilogia cu o frescă a Franței interbelice cu elemente prevestitoare ale celui de-al Doilea Război Mondial. Are drept personaj principal pe unul secundar din romanul precedent, o femeie pe panta ruinei financiare și a decăderii sociale provocate de un anturaj fără scrupule, dar care reușește să se răzbune și să se refacă datorită inteligenței și energiei sale[26].
Miroir de nos peines (lit. „Oglinda suferințelor noastre”) (2020) încheie trilogia cu Franța anului 1940, în haosul cauzat de înfrângerea în al Doilea Război Mondial. În centrul romanului este o femeie tânără care în primul roman era o fetiță prietenă cu cele două personaje principale. În peripeții cu întorsături neașteptate, întâlnește tot felul de caractere: ticăloși, escroci, dar și oameni cu bunăvoință și eroi[27].
A doua serie, Les Années glorieuses (lit. „Anii glorioși”) cuprinde două romane:
Le Grand Monde (lit. „Lumea cea mare”) (2022)[28] urmărește viața membrilor unei familii franceze din mica burghezie după al Doilea Război Mondial, la Beirut, la Saigon în timpul Primului Război din Indochina, și la Paris. Copiii familiei, deja adulți tineri, au evoluții divergente într-o societate în curs de a se reface[29].
Le Silence et la Colère (lit. „Liniștea și furia”) (2023)[30] continuă întâmplările pline de neprevăzut ale membrilor familiei pe fondul dezvoltării economice a Franței din anii 1950[31].
Nu face parte dintr-o serie Trois jours et une vie (2016)[18][32]. Este un roman psihologic despre un copil care își omoară prietenul din greșeală. Fapta lui nu este descoperită, dar îl obsedează, iar vechea întâmplare revine după 12 ani[33].
Pierre Lemaitre a scris și două nuvele publicate în volume colective:
Une initiative (lit. „Inițiativă”), în 13 à table ! (lit. „13 la masă!”)[34];
Les Événements de Péronne (lit. „Evenimentele din Péronne”), în L'Autre siècle (lit. „Celălalt secol”)[35].
Scriitorul a mai publicat și o carte de non-ficțiune, Dictionnaire amoureux du polar, un dicționar al romanelor polițiste și negre pe care le îndrăgește[36].
Adaptări
Din romane ale lui Pierre Lemaitre au fost adaptate și volume de benzi desenate. Un roman l-a adaptat el însuși, Au revoir là-haut[37].
dialogurile episodului L'Homme aux deux visages (lit. „Omul cu două fețe”) din serialul Marion Mazzano (2010)[48];
scenariul episodului Un marché de dupes (lit. „Un târg înșelător”) din serialul Boulevard du Palais (2010)[49];
ideea pentru episodul L'Affaire Vauthier (lit. „Afacerea Vauthier”) din serialul Injustices (2012)[48];
scenariul serialului Dérapages (lit. „Derapaje”) după romanul său Cadres noirs (2018)[50].
Recepția operei
Pierre Lemaitre a cunoscut succesul literar atât la public, cât și la critică, încă de la prima sa publicație, romanul Travail soigné (Irène). Pentru romanele polițiste și thrillerele sale este apreciat de Stephen King drept „un romancier de suspans cu adevărat excelent”[51]
Mărturisește că a învățat de la mulți scriitori pe care îi admiră: Honoré de Balzac, Émile Zola, Marcel Proust etc. Unii critici au comparat romanele din cele două serii ale sale cu romanul popular din secolul al XIX-lea și cu fresca balzaciană[8].
Succesul său internațional este dovedit de cele circa 30 de limbi în care au fost traduse mai multe sau mai puține opere ale sale[6], româna șase romane[52].
Premii
Scriitorul a fost distins cu numeroase premii, cele mai importante fiind[53]:
Travail soigné:
Premiul pentru primul roman al Festivalului filmului polițist de la Cognac, 2006;
fr Assouline, Pierre, Pierre Lemaitre revient de guerre (Pierre Lemaitre revine din război), lhistoire.fr, noiembrie 2013 (accesat la 27 octombrie 2023)
fr Lemaitre, Pierre, Dans la vie d’un enfant dyspraxique (În viața unui copil dispraxic), nouvelobs.com, 5 ianuarie 2023 (accesat la 27 octombrie 2023)