Infrastructure tools to support an effective radiation oncology learning health system

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa



Abreviere	OSCE
Înființare	1975
Sediu	Viena, Wallnerstrasse 6, 1010 Vienna, Austria, Wallnerstraße[*]
Limbi oficiale	limba rusă limba franceză limba germană limba engleză limba italiană limba spaniolă
site web oficial pagină Facebook cont Twitter cont Instagram canal YouTube profil de LinkedIn
Modifică date /

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".

Membri

Instituții

Organele de decizie ale organizației sunt Summitul, Consiliul Ministerial. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica OSCE. Secretarul general al organizației este Marc Perrin de Brichambaut.

Sediul OSCE este situat în Viena, Austria. Organizația are birouri în Copenhaga, Haga, Varșovia, Praga și Geneva, . La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM).

Istorie

Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, "Carta Albastră", au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.

Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsinki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983), și Viena (4 noiembrie 1986 - 19 ianuarie 1989).

Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE.

Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă pentru Securitatea Europei.

După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii.

Vezi și

Legături externe

Sit web oficial
Înaltul Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale
Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului
Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Presei
Recomandările de la Haga Arhivat în 2 martie 2014, la Wayback Machine., OSCE, 20 februarie 2014, dri.gov.ro