Cybersecurity and privacy risk assessment of point-of-care systems in healthcare: A use case approach

Wing Chun Kung Fu (chineză tradițională: 詠春;chineză simplificată: 咏春; scris și Ving Tsun, Wing Tsun, Yong Chun) este o artă marțială care provine din China.

Legende:

Wing Chun (Chineza) = 詠春 = Pinyin = fonetic: Yǒng chūn și care tradus înseamnă Primăvara Eternă sau Primavăra frumoasă, reprezintă prenumele fondatoarei acestui stil. Numele de familie al lui Wing Chun era Yim. Ea provenea dintr-o familie nu tocmai înstărită dar care reușea prin comerțul de brânză de soia să asigure existența întregii familii fără dificultăți. Acum aproximativ 400 de ani, familia Yim locuia în orașul Fat Shan, provincia Guangdong, din sudul Chinei. Micuța Wing Chun a fost botezată așa nu numai pentru a exprima bucuria familiei de nașterea ei, dar și pentru a marca dorința de revenire la puterea a dinastiei chineze Qing care fusese înfrântă de către dinastia non chineză Manchu care stăpânea Manchuria în Nordul Chinei. Conform credinței chineze, regenerarea sau renașterea avea loc întotdeauna primăvara, de aici și numele fetei care se voia o încurajare a restabilirii ordinii chinezești tradiționale.

Tranziția de putere între cele două dinastii a creat apariția unor grupuri locale care încercau să câștige influență și putere. În una din atacurile acestora, tatăl fetei = Yim Yee, a fost rănit și Wing Chun însăși, a fost rănită când a intervenit în luptă, cu toate că studiase Kung Fu în templul Shaolin de la vârsta de 7 ani cu una din călugărițele maestru de acolo și al cărui nume era Ng Mui. Nu numai că tatăl ei fusese învins, dar conducătorul grupului dorea să o ia de soție pe Yim Wing-chun. Tânăra Wing Chun a fost foarte dezamăgită de acesta și a căzut într-o stare de profundă meditație. Într-o zi, în plimbările ei meditative,Yim Wing-chun a fost martora unei lupte între un Șarpe și un Cocor. Fascinată, a înțeles că găsise răspunsul la întrebările ei:

Efortul concentrat, combinat cu viteza maximă, poate înfringe un adversar, indiferent dacă forța sau puterea acestuia este superioară'

Ținând cont de lupta dintre cele două animale sălbatice, Yim Wing-chun a modificat și rafinat ceea ce deja invățase în Shaolin. Pentru a verifica eficiența acestor modificări, a provocat și combătut în lupta cu succes, pe banditul care îi atacase familia și încerca să o ia de soție.

După o perioadă Yim Wing-chun s-a măritat cu Leung Bok-chau pe care l-a învățat acest stil. Acesta a denumit forma de luptă Wing Chun ca formă de respect petru soția lui și fondatoarea stilului. La rândul lui, Leung Bok-chau l-a învățat Wing Chun pe Leung Lan-kwai. Acesta l-a învățat pe Wong Wah-bo, care era membrul unei trupe de operă pe o juncă (corabie chinezească). Pe această corabie se mai aflau în același timp Leung Yee-tei și un călugăr Chi Shin care fugise din Siu Lam = Shaolin și care muncea deghizatîin bucătar pe această corabie. Acest călugar l-a învățat pe Leung Yee-tei tehnica prăjinei de lemn de 6 poli și jumătate. Leung Yee-tei era foarte apropiat de Wong Wah-bo și la rândul lui i-a arătat acestuia tehnica prăjinii, care la rândul lui l-a încorporat în Wing Chun. Wong Wah-bo l-a învățat mai departe pe Leung Jan, un doctor naturist din provincia Fat Shan. Acesta a progresat în Wing Chun Kung Fu, devenind unul dintre cei mai pricepuți maeștri ai timpului lui, combătând cu succes multi adversari. Leung Jan a devenit mai târziu profesorul lui. Chan Wah-shan a avut mai mulți elevi: Ng Siu Lo, Ng Chung So, Chan Yu-min, Lui Yu-jai și unul dintre cei mai cunoscuți Yip Man. Am putea spune că Yip Man este cel care a introdus Wing Chun în secolul 20 și de ce nu, prin ai săi elevi, mai departe în secolul 21.

Tehnicile stilului Wing Chun sunt organizate precum urmează:

• Trei forme cu mâna goală

• Manechinul de Lemn

木人樁	Muk Yan Jong (木人樁; pinyin: mùrénzhuāng; Cantoneză Yale: muhk yàhn jòng; "manechinul de lemn")	Forma Muk Yan Jong este practicată pe un "manechin de lemn", un stâlp gros de lemn cu trei brațe și un picior montate pe un cadru cu amortizoare și reprezentând un oponent uman. Deși acesta este o reprezentare a unui oponent uman, ea nu reprezintă întruchiparea unui inamic fizic, dar mai degrabă a unuia energetic. Practica pe Manechinul de Lemn țintește către rafinarea ințelegerii practicantului a unghiurilor, pozițiilor, și a pașilor precum și a tehnicii de dezvoltare maximă a forței corporale. În această fază are loc înțelegerea completă a formelor precedente și aplicația acestora ca un tot indestructibil.

• Două forme cu arme

În România, stilul wing chun a început să fie practicat la începutul anilor 1980 în Târgu Mureș^{[necesită citare]}. Există cel puțin un grup de practicanți în București.

În mod sigur nu era un wing chun „pur”, ci amestecat cu diverse alte elemente de luptă. Prima persoană recunoscută să fi predat semi-public a fost Bozsik Mihály. Acesta era student la facultatea de medicină din Târgu Mureș și a format un prim grup de practicanți.^{[necesită citare]} L-a terminarea facultății (1983-1984) și plecarea acestuia din țară, grupul s-a destrămat^{[necesită citare]}, rămânând totuși practicanți independenți. Situația a stagnat până la revoluție, după 1990, odată cu explozia informațională, apărând mai multe grupuri de practicanți. Este de remarcat că majoritatea acestor grupuri studiau după cărți și videocasete, practic contactul cu un maestru autentic fiind inexistent. Prin urmare și stilul practicat era un hibrid între ceea ce se deducea din materialul informativ respectiv și experiența personală (eventual în alte stiluri) a instructorului.

În această perioadă se remarcă activitatea grupării din Iași (condusă de Narciz Tasca), București (Dan Stanciu), Reghin (Iosif Barabas, unul din puținii elevi ai maestrului Bozsik).^{[necesită citare]}

În 1996 apar primele cluburi de wing tsun (școala maestrului Leung Ting), deschise de instructori din Ungaria. Utilizând reclama agresivă, aceste cluburi se dezvoltă exploziv, în scurt timp apărând grupuri de practicanți în Oradea, Timișoara, Arad, Reșița, Cluj^{[necesită citare]}.

În 1998 în România are loc vizita maestrului Leung Ting, în Timișoara^{[necesită citare]}. Este primul maestru chinez care vizitează România. Tot în 1998 are loc și vizita maestrului Derek Vernon la Iași. Începând cu anul 2000 contactele cu maeștrii autentici se intensifică (Emin Boztepe, Klaus Brandt, și Maday Norbert în Timișoara, Donald Mak la Cluj).

In 2001 s-a in fiintat Clubul Sportiv Wing Chun Baia Mare de catre membru fondator Elian Micu in calitate de presedinte, este o asociatie nonprofit, cu caracter social, stiintific, educativ si sportiv, scopul fiind de a organiza si desfasura activitati de initiere si dezvoltare la nivel national a artelor martiale prin practicarea Kung-Fu-ului.

Unul dintre românii recunoscuți ca expert este Adrian Tăuțan (Cluj). A dobândit această recunoaștere în urma mai multor călătorii în Hong Kong unde s-a antrenat direct cu maestrul Donald Mak.